Drept financiar şi bancar

Executarea biletului la ordin şi opoziţia la executare

  • 7 EURO
  • Lucrare de disertatie "Executarea biletului la ordin şi opoziţia la executare", 35 pag., format WORD

Cuprins

Conținutul lucrării

Cupris

 

 

 

Capitolul I

Consideraţii introductive cu privire asupra biletului la ordin

1.         Definiţia şi particularităţile biletului la ordin

2.         Caracterele biletului la ordin

3.         Principiile aplicabile girului, avalului şi plăţii biletului la ordin

 

Capitolul II

Executarea biletului la ordin

1.         Noţiunea de titlu executoriu

2.         Biletul la ordin ca titlu executoriu. Executarea biletului la ordin

 

Capitolul III

Procedura opoziţiei la executare a biletului la ordin

1.         Definiţia opoziţiei la executare

2.         Aplicarea procedurii de opoziţie la executare a biletului la ordin

3.         Diferenţe procedurale între contestaţia la executare şi opoziţia la executare a biletului la ordin

 

Concuzii

 


Extras

Conținut aleatoriu

Conform B.E.A., biletul la ordin (sau actul de promisiune printr-o traducere directă, dar care este fidelă intenţiei legiuitorului englez) este „o promisiune necondiţionată, dată în scris altei persoane şi semnată de emitent, prin care acesta se obligă să plătească la vedere sau la o dată fixă sau determinabilă în viitor o sumă certă de bani unei persoane anume sau din ordinul ei, altei persoane sau purtătorului”.

Din ambele definiţii se poate observa că, spre deosebire de cambie , care implică raporturi juridice între trei persoane - trăgător, tras şi beneficiar-, biletul la ordin presupune raporturi juridice numai între două persoane - subscriitorul (emitentul) şi beneficiarul - . în această privinţă între cele două sisteme de drept nu sunt deosebiri, emitentul şi beneficiarul fiind persoane diferite.

Din cuprinsul Convenţiei de la Geneva se remarcă faptul că cel care concepe biletul la ordin nu este numit nici emitent, nici acceptant, ci subscriitor (fr.souscripteur), dându-i totuşi situaţia de drept a unui acceptant cambial, astfel că biletul la ordin este practic o promisiune de plată, o recunoaştere de datorie de către debitor, faţă de creditorul său[1].

Emitentul biletului la ordin are calitatea de debitor, el obligându-se să plătească o sumă de bani la scadenţă, iar beneficiarul titlului are calitatea de creditor fiind îndreptăţit să primească plata sau plata se face la ordinul său.

Spre deosebire de Convenţia de la Geneva, legea engleză permite ca biletul la ordin să fie emis de două sau mai multe persoane sau biletul la ordin să fie plătibil la doi sau mai mulţi beneficiari[2].

În dreptul continental, reglementarea sa este comună cu cea a cambiei, făcând obiectul Convenţiei cuprinzând legea uniformă asupra cambiilor şi biletelor la ordin, Geneva 1930, care în Titlul II (articolele 75-78) reglementează în mod expres biletul la ordin. în acelaşi timp, articolul 77 din Convenţie stabileşte principiul conform căruia, dispoziţiile referitoare la cambie se aplică şi biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

Corespondentul legii geneveze în dreptul anglo-american este Bills of Exchange Act 1882 (Anglia) şi Uniform Commercial Code[3] (USA) care îl denumesc „promissory note”.

Una dintre deosebirile celor două sisteme de drept este faptul că „promissory note” este un titlu de valoare independent şi nu numai o specie a cambiei cum este în dreptul continental.



[1] T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, p. 448.

[2] Manuela Niţă, op. cit., p. 146

 


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Lucrare Ionut Biletul la ordin.doc