Alte discipline

Dreptul la aparare

  • 10 EURO
  • Lucrare de licenta/diploma "Dreptul la aparare", 81 pag, format WORD

Cuprins

Conținutul lucrării

Cuprins

 

Capitolul I

Istoric privind garantarea dreptului la apărare

1.   Declaraţia universală a drepturilor omului

2.   Dreptul la apărare prevăzut în Convenţia Europeană  Drepturilor omului

3.   Dreptul la apărare înscris în Constituţia României

4. Dreprul la apărare enunţat de Codul de procedură penală

 

Capitolul II

Ggarantarea dreptului la apărare în alte sisteme de drept

1. Garantarea dreptului de apărare în Constituţia şi prin norme de drept procesual penal Japoniei

2. Garantarea dreptului la apărare in Marea Britanie

3. Garantarea dreptului de apărare în Franţa

 

Capitolul III

Dreptul la apărare – drept fundamental în statul de drept

1. Noţiune şi reglementare

2. Conţinutul dreptului la apărare

3. Limitele dreptului la apărare

4. Garanţiile dreptului la apărare

 

Capitolu IV

Conţinutul principiului garantării dreptului la apărare

1. Drepturile acuzatului

1.1. Informarea imediata acuzatului a naturii si cauzei acuzatiei aduse contra sa

1.2. Dispunerea acuzatului de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale

1.3. Dreptul de a se apăra singur, de a beneficia de asistenţa unui apărător ales sau de a putea fi asistat în mod gratuit de un apărător din oficiu

1.4. Dreptul de a interoga sau de a face să fie interogaţi martorii în acuzare şi de a obţine citarea şi interogarea martorilor în apărare în aceleaţi condiţii ca şi martorii în acuzare

1.5. Asistarea gratuită a acuzatului de catre un interpret dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită în timpul procesului

2. Obligaţiile organelor judiciare penale

2.1.  Să asigure parţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile legii

2.2.  Să administreze, din oficiu sau la cerere, toate probele necesare în apărare

2.3. Obligatia de a incunoştinţa, de îndată şi înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a faptei

2.4. De a asigura învinuitului sau inculpatului posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării

2.5. Obligaţia organelor judiciare penale de a încunoştinţa pe invinuit sau pe inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, acesta consemnandu-se in “procesul verbal de ascultare”

3. Asistenţa juridică şi reprezentarea în procesul penal

3.1. Apărătorul - participant în procesul penal

3.2. Reprezentarea. Noţiune. Feluri

3.3. Drepturile şi obligaţiile apărătorului

 

Capitolul V

Exercitarea dreptului de apărare al învinuitului şi inculpatului

Propunere de lege ferenda

Bibliografie

 

 


Extras

Conținut aleatoriu

 

2. Garantarea dreptului la apărare in Marea Britanie

 

Marea Britanie nu dispune de o Constituţie[1] în adevăratul sens al cuvântului, dar dispune de o serie de documente cu valoare constituţională, care sunt considerate ca fiind primele documente care au consacrat drepturile omului în plan european şi mondial.

Magna Charta59 a constituit, la timpul său, o adevărată Constituţie dictată de regele loan fără de Ţară în virtutea înţelegerii încheiate cu nobilii şi clericii nemulţumiţi de abuzurile puterii regale.

Capitolul XXXIX prevede că „nici un om liber nu va fi arestat sau deţinut în
închisoare sau privat de libertatea sa sau molestat decât de judecata legală a nobililor
lui şi conform legilor ţinutului. Obiectivul major al acestei clauze era de a preveni
execuţia înaintea procesului şi afirmarea foarte vagă a principiului constituţional, dar
ultimele două fraze au fost subiectul unor vii dezbateri. „Judecarea de către nobili" a
însemnat „judecat de juriu", şi „legea ţinutului" a însemnat „prin proces cuvenit de
drept", de fapt amândouă luate împreună exprimau preferinţa baronilor pentru vechea
tradiţie şi formele feudale ale procesului decât pentru judecata unor numiţi ai curţii
regale instituită de Henry al ll-lea, şi abuzată de John. Principiul afirmat de această
clauză a fost de mare importanţă constituţională, şi a avut un viitor destul de lung, dar
remediul propus de fapt, era reacţionar.
Capitolul final era dintr-un punct de vedere cel
mai important pentru moment, pentru că era un efort de a asigura executarea cartei
prin înfiinţarea unui comitet de 25 de baroni cu dreptul de a declara război regelui
dacă considerau că acesta a violat vreuna din libertăţile pe care Ie-a garantat.

Acestui document i-au urmat alte documente importante, care au reuşit să reglementeze mai riguros relaţiile între putere şi cetăţeni[2].

Petiţia drepturilor (Petition of Rights), elaborată din 1628 şi impusă regelui Carol I de către Parlament, are uri caracter mult mai larg în abordarea drepturilor omului. în cuprinsul ei se stipulează ca omul liber nu poate fi citat fără un temei legal.



[1] Marea Britanie nu dispune de o Constituţie58 în adevăratul sens al cuvântului, dar dispune de o serie de documente cu valoare constituţională, care sunt considerate ca fiind primele documente care au consacrat drepturile omului în plan european şi mondial.

[2] În secolul al Xlll-lea „Magna Charta Libertatum" a prevăzut articularea
puterii legislative şi executive, disciplinând raporturile dintre suveran şi baroni şi
prevăzând rezerve ale legii în materie penală şi tributară.
Aproximativ trei secole mai
târziu „Bill of Rights" şi „Habeas Corpus" au sancţionat garantarea libertăţilor
individuale. în fine, în secolul al XVIII-lea a avut loc afirmarea independenţei
magistraturii şi a inamovibilităţii judecătorilor „quamdiu bene se gesserint".


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • lucrare dreptul la aparare georgiana.doc