Dreptul mediului

PROTECŢIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE

  • 20 EURO
  • Lucrare de licenta "PROTECŢIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE"

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 

 

INTRODUCERE

 

CAPITOLUL I : CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA PROTECŢIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE SI PROTECŢIA JURIDICĂ A ACESTORA

 

1.1. Noţiunea de “aşezare umană”, respectiv de “cadre de la vie”

1.2. Conceptul de dezvoltare durabilă

1.3. Cadrul legal al protecţiei aşezărilor umane

 

CAPITOLUL II: PROTECŢIA AŞEZĂRILOR UMANE ÎN DREPTUL ROMÂN

 

2.1. Atribuţiile organelor centrale şi regionale

2.2. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

2.3. Norme de igienă

2.4. Autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului

 

 

CAPITOLUL III: RĂSPUNDEREA PRIVIND PROTECŢIA AŞEZĂRILOR UMANE

 

3.1. Răspunderea contravenţională

3.2. Răspunderea civilă

3.3. Răspunderea penală

 

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

 

 


Extras

Conținut aleatoriu

INREODUCERE

 

 

Tema lucrării „Protecţia juridică a aşezărilor umane” prezintă o importanţă ce nu poate fi pusă la îndoială şi a carei actualitate este constinuă atâta timp cât prin aşezare umană se înţelege o localitate de orice nivel - oraş care poate fi organizat şi ca municipiu, comună care cuprinde sate şi cătune -, acestea constituind o unitate administrativ-teritorială. Pe de altă parte „asezările umane”includ construcţiile locuinţe, cele publice, instituţiile private, platformele industriale, pieţele şi străzile, locurile de odihnă şi agrement, în general tot ceea ce există în interiorul limitelor administrative ale localităţii şi este creat de om.

Lucrarea, structurată pe trei capitole, fiecare având un număr de puncte şi subpuncte proporţionate în funcţie de relevanţa fiecărui capitol pentru tema tratată, abordează unitar tema în acuză de la noţiunea de „aşezare umană” şi încheindu-se cu analiza celor trei tipuri de raspundere juridică a aşezărilor umane, mai exact cea civile, contravenţională şi penală.

Prin urmare capitolul I, intitulat „Consideraţii generale cu privire la protecţia juridică a aşezărilor umane şi protecţia juridică a acestora”, tratează atât despre noţiunea de “aşezare umană”, conceptul de dezvoltare durabilă cât şi despre cadrul legal al protecţiei aşezărilor umane. Tot în interiorul acstui capitol, am găsit oprtună şi indispensabilă pentru tema mea, analiza conceptului de caltate a vieţii, concept ce pare să se fi născut din conştientizarea trăsăturilor negative ale unui model determinat de creştere economică, devenind un instrument eficace în critica societăţii contemporane, societate orientată spre consum exagerat şi generatoare de crize sociale, economice şi (nu în ultimul rând) ecologice.

Sensul dezvoltării durabile a aşezărilor umane îl constituie asigurarea unui mediu sănătos şi coerent sub raport funcţional şi cultural, la nivelul localităţilor urbane şi rurale, precum şi al reţelei de localităţi din teritoriu, în condiţiile păstrării echilibrului faţă de complexul de resurse ale capitalului natural. Din punctul de vedere al protecţiei aşezărilor umane, dezvoltarea durabilă presupune luarea acelor măsuri în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriale care să nu afecteze posibilităţile generaţiilor viitoare de a se servi de aceste zone.

Din legislaţia bogată în domeniul reglementărilor aşezărilor umane rezultă preocuparea statului român atât pentru protecţia aşezărilor umane propriu-zise (oraşe, comune), precum şi a obiectivelor create de om în afara acestora, cum sunt: autostrăzile, şoselele, căile ferate, sistemele de transport al energiei electrice, gazelor naturale, apelor, petrolului, podurile, viaductele, ba¬rajele etc. Legislaţia de mediu trebuie să contribuie la protecţia omului în tot acest sistem artificial creat de el însuşi, realizându-se condiţiile necesare pentru menţinerea şi îmbunătăţirea nivelului de trai acolo unde populaţia locuieşte şi îşi desfăşoară activitate.

Capitolul II, abordează protecţia aşezărilor umane în dreptul intern, mai precis atribuţiile organelor centrale şi regionale, obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, norme de igienă, cât şi autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului. Astfel, după cum vom vedea, importante obligaţii pentru protecţia aşezărilor umane revin şi persoanelor fizice şi juridice. Aceste obligaţii rezultă în primul rând din prevederile legale conform cărora „protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice".

La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului trebuie să se respecte prevederile legislaţiei privind protejarea mediului şi să se prevadă măsuri privind menţinerea şi ameliorarea fondului peisagistic natural al fiecărei zone şi localităţi, dezvoltarea spaţiilor verzi, protecţia sanitară a captărilor de apă, etc.

Scopul principal al amenajării teritoriului şi urbanismului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor eco¬nomice, sociale, ecologice şi culturale stabilite pe plan naţional şi local, pentru dezvoltarea echilibrată a diferitelor zone ale ţării.

Ultimul capitol, capitolul III, l-am rezervet răspunderea privind protecţia aşezărilor umane, structurându-l pe fiecare tip de raspunedre în parte, mai exact răspunderea civilă, penală şi cea contravenţională, toate abordate din perspectiva răspunderii juridice în materia aşezărilor umane. Întâlnită în toate ramurile dreptului, noţiunea de răspundere juridică sugerează ideea de sancţiune


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Lucrare Asezarile umane Gheorghe.doc