Criminologie

Prevenirea si combaterea criminalitatii

  • 30 EURO
  • Lucrare de licenta "Prevenirea si combaterea criminalitatii ", nr pag 57, format WORD

Cuprins

Conținutul lucrării

Introducere

Capitolul I

Consideraţii introductive cu privire la fenomenul criminalităţii

1.1.   Scurte repere istorice privind obiectul criminologiei

1.2. Definirea criminalităţii

1.3. Tipuri de criminalitate

1.4. Personalitatea criminalului

 

Capitolul II

Cauzalitatea în criminologie

2.1.         Cauze ale criminalităţii ca fenomen social

2.2.         Cauzele criminalităţii organizate

 

Capitolul III

Teorii privind criminalitatea

3.1.Teoria sociologică şi psihologică

3.2. Teorii integrative

 

Capitolul IV

Prevenirea şi controlul criminalităţii

 

4.1. Conceptul de prevenire a criminalităţii

4.2. Strategii de prevenire a criminalităţii la nivel internaţional

4.3. Strategii de prevenire a criminalităţii la nivel naţional

Concluzii

Bibliografie


Extras

Conținut aleatoriu

individ şi mediu răs-frângându-se asupra componentelor personalităţii. în cadrul procesului de socializare, de maturizare biologică şi socială, omul îşi modelează personalitatea prin învăţarea şi interiori­zarea complexului sociocultural pe care îl promovează societa­tea. Procesul de socializare, în ansamblul său, modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi originalitate şi care exprimă, într-un mod constant, durabil şi predictibil, un vast repertoriu de atitudini, opinii şi acţiuni care au legătură cu modelul cultural şi normativ al societăţii în cauză. El nu se suprapune, totuţi, cu un banal proces de adaptare personală şi conformistă la mediu social, constituind produsul unor interacţiuni biunivoce dificile şi complexe între individ şi mediul în care trăieşte, care produce schimbări şi transformări şi într-un sens şi-n celălalt. Aceasta este şi cauza pentru care, personalitatea este o noţiune care presu­pune ideea de evoluţie a omului prin raport cu schimbările survenite în mediul social sau în sfera relaţiilor sociale.

Punctul de vedere care explică conduita antisocială presupune, în mod stringent, analizarea condiţiilor social-istorice în care se naşte şi desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităţii[1].

Din perspectiva criminologiei, cea mai de seamă componentă a personalităţii umane o constituie caracterul, a cărui decodificare şi evaluare poate avea un rol deosebit de important în prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, ca şi în cazul tratamentului şi resocializării infractorilor.

Conceptul de personalitate a infractorului necestită şi unele lămuriri referitoare la accepţiunea criminologica a termenului de infractor.

În definirea conceptului de infractor trebuie să începem cu legătura organică ce se instituie între fapta săvârşită şi făptuitorul acesteia. Pentru a identifica elementele ceracteristice ale conceptului de infractor este util să ne raportăm la însuşirile de bază ale infracţiunii[2].

Cu toate acestea, în criminologie, personalitatea infractorului reprezintă o noţiune mai vastă decât cea juridico-penală, incluzând şi ansamblul caracteristicilor, însuşirilor, calităţilor persoanei care a săvârşit o infracţiune, exprimând în acelaşi timp relaţia de interdependenţă dintre individualitatea persoanei şi esenţa socială a acesteia[3].



[1] Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun,  Criminologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 201.

[2] Vasile Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, I.Pascu, I.Molnar, V.Lazăr, Al.Boroi, Drept penal. Partea Generală, Editura Didactică şi Pedagogică-R.A., Bucureşti, 1992, p. 78.

[3] R. M. Stănoiu, op.cit.,1989, p.118.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei