Criminalistică

Cercetarea la fata locului in cazul catastrofelor aeriene

  • 15 EURO
  • Lucrare de licenta/diploma "Cercetarea la fata locului in cazul catastrofelor aeriene", nr. pag. 68, format WORD

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 

 

 

CAPITOLUL I

SISTEMUL DE TRANSPORT AERIAN

SECŢIUNEA I: DEZVOLTAREA VERTIGINOASĂ A TRANSPORTULUI AERIAN REZULTAT AL PROGRESULUI TEHNIC CONTEMPORAN

SECŢIUNEA a II-a: AERONAVELE DE TRANSPORT - CARACTERISTICI TEHNICE ŞI DE EXPLOATARE

SECŢIUNEA a III-a: INFRASTRUCTURA SISTEMULUI DE TRANSPORT AERIAN

SECŢIUNEA a IV-a: ORGANIZAREA PROCESULUI DE TRANSPORT AERIAN

 

CAPITOLUL II

CADRUL JURIDIC INTERN ŞI INTERNAŢIONAL ÎN VIGOARE CARE REGLEMENTEAZĂ DOMENIUL TRANSPORTURILOR AERIENE CIVILE

SECŢIUNEA I: REGLEMENTĂRI INTERNE

SECŢIUNEA a II-a: CONVENŢII ŞI ACORDURI INTERNAŢIONALE MULTILATERALE IN VIGOARE ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR AERIENE CIVILE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE

 

CAPITOLUL III

ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND CERCETAREA ADMINISTRATIVĂ A ACCIDENTELOR ŞI INCIDENTELOR DE AVIAŢIE CIVILĂ

SECŢIUNEA I: NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA ACCIDENTELOR ŞI INCIDENTELOR DE AVIAŢIE CIVILĂ

SECŢIUNEA a II-a: ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE A INCIDENTELOR, ACCIDENTELOR ŞI CATASTROFELOR AERIENE

SECTIUNEA a III-a: METODOLOGIA DE CERCETARE A ACCIDENTELOR ŞI INCIDENTELOR DE AVIAŢIE CIVILĂ

 

 

 

 

CAPITOLUL IV

ASPECTE DE ORDIN TEORETIC ŞI PRACTIC PRIVIND CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL CATASTROFELOR AERIENE

SECŢIUNEA I: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

SECŢIUNEA a II-a: PARTICULARITĂŢILE CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL CATASTROFELOR AERIENE

SECŢIUNEA a III-a: ACTIVITĂŢI PREMERGĂTOARE CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

SECŢIUNEA a IV-a: DESFĂŞURAREA CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL CATASTROFELOR AERIENE

SECŢIUNEA a V-a: URME SPECIFICE CATASTROFELOR AERIENE

SECŢIUNEA a VI-a: ALTE ACTIVITĂŢI SPECIFICE CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI IN CAZUL CATASTROFELOR AERIENE

SECŢIUNEA a VII-a: FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CAZUL CATASTROFELOR AERIENE

 

CONCLUZII

 

BIBLIOGRAFIE

 

ANEXA NUMĂRUL 1

AMPLASAMENTUL PIESELOR DIN AERONAVĂ GĂSITE LA LOCUL CATASTROFEI

 

ANEXA NUMĂRUL 2

PARAMETRII ÎNREGISTRAŢI DE ÎNREGISTRATORUL DATELOR DE ZBOR (DFDR) AL AERONAVEI AIRBUS 310

 

 

 

 

 

 


Extras

Conținut aleatoriu

d'Arlandes au efectuat prima ascensiune cu un balon liber.Urmarea acestui fapt, s-a concretizat în intensificarea preocupărilor pentru perfecţionarea zborului cu balonul. La numai un an după primul zbor (1784) fizicianul francez Bienvenn şi naturalistul Lannoy au experimentat macheta primului elicopter[1].

În anul 1809 Sir George Cayly, primul care a definit avionul modern, a invocat necesitatea unui motor şi a elicei tractive, fapt realizat de John Stringfellow, care a construit la scară redusă un avion acţionat cu un motor cu abur. Patru ani mai târziu (1852), inginerul francez Henri J.Giffar, a realizat prima aeronavă nerigidă antrenată de elice, acţionată de un motor cu abur de trei CP.

Între anii 1890-1891, inginerul Otto Lilienthal, considerat părintele aviaţiei moderne, a efectuat primele zboruri, cu ajutorul unui planor, cu care imita zborul păsărilor.

Un moment important în transportul aerian îl constituie realizarea de către aeronautul german Ferdinand von Zeppelin, a primului dirijabil pentru transportul aerian.Acesta a servit la transportul pasagerilor şi poştei în primele decenii ale secolului al XX-lea[2].

Numai după respingerea ideii aparatelor cu aripi batante şi argumentării aceleia că zborul se poate realiza numai prin intermediul unei suprafeţe portante, care să se poată mişca în aer prin intermediul unei forţe menite să învingă forţa aerului, după definirea construcţiilor aripilor în diedru a necesităţii comenzii de zbor şi a elicei, aviaţia înregistrează succese notabile.

Primul zbor cu o aeronavă cu mijloace proprii la bord, a fost realizat de către Traian Vuia la 18 Martie 1906, în localitatea Montesson, lângă Paris.

În afara realizării primului avion din lume, care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii de bord, fără folosirea nici unei alte instalaţii auxiliare, România îşi aduce din plin aportul, prin alţi doi precursori ai zborului modern Aurel Vlaicu şi Henri Coandă. Astfel, Aurel Vlaicu a construit primul avion din lume, fuzelat aerodinamic cu două elice contrarotative şi cu o foarte bună stabilitate în zbor (1910).

În acelaşi an, Henri Coandă a construit primul tip de avion cu motor reactiv cu care a şi efectuat primul zbor. El este cel care a descoperit în anul 1910 şi brevetat in 1931, fenomenul cunoscut sub denumirea de „efect Coandă”, procedeu şi dispozitiv pentru


[1] Traian Sbora, Dumitru Şerban, Tudor Nistorescu, Sistemul unitar al transporturilor- Ed.”Scrisul Românesc”-Craiova, 1984, pag. 165

[2] Ibidem


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Cercetarea_la_fata_locului_in_cazul_catastrofelor_aeriene2.doc