Drept procesual penal

Tactica confruntarii

  • 9 EURO
  • Lucrare de diploma/licenta "Tactica consfruntarii" format word, 60 pag

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

Capitolul I

Aspecte introductive

1.    Aspecte generale privind ascultarea părţii vătămate şi a inculpatului

2.    Confruntarea ca parte a activităţii de urmărire penală. Noţiunea cesteia

Capitolul II

Ascultarea inculpatului sau a învinuitului şi ascultarea părţii vătămate

 

Capitolul II

Ascultarea inculpatului sau a învinuitului şi ascultarea părţii vătămate

1.    Noţiunea şi importanţa ascultării inculpatului în procesul penal

2.    Câteva referiri privind regulile şi procedeele tactice ale ascultării învinuitului sau a inculpatului

3.    Noţiunea de parte vătămată în procesul penal

4.    Tactica audierii persoanei vătămate

 

Capitolul III

Organizarea efectuării confruntării dintre partea vătămată şi inculpat

1. Pregătirea confruntării

2. Ascultarea prealabilă

3. Organizarea confruntării

 

Capitolul IV

Tactica efectuării confruntării propriu-zise dintre partea vătămată şi inculpat

1. Factori de natură psihologică care influenţează momentul confruntării

2. Reguli tactice privind efectuarea propriu-zisă a confruntării

 

Capitolul 5

Fixarea rezultatelor confruntării

1.    Consemnarea în procesul-verbal

2.    Fixarea pe bandă magnetică

Concluzii


Extras

Conținut aleatoriu

Din această cauză, de multe ori s-a constatat că victimele au tendinţa de a prezenta situaţia faptică exagerat, în detrimentul învinuitului sau inculpatului, atât din dorinţa răzbunării, cât şi pentru a obţine pe cale judiciară despăgubiri civile substanţiale.

Dar victimele pot să denatureze voluntar relatările despre starea de fapt pentru a nu evidenţia şi aportul lor, într-un fel sau altul, la declanşarea activităţii ilicite, cum ar fi, de pildă, anumite acte de provocare, unele neînţelegeri anterioare avute cu făptuitorii, neînţelegeri care au condus la săvârşirea infracţiunii[1].

Această realitate a dat naştere la discuţii în legătură cu posibilitatea audierii sale numai ca parte civilă ori şi ca martor[2], fără a se nega, însă, însemnătatea proce­suală şi criminalistică a datelor pe care le cunoaşte în cauză[3].

Afară de interesele pe care victima le are în cauză, dacă ea a perceput fapta nemijlocit, declaraţiile sale mai pot fi umbrite de trăirea tabloului faptei, cunoaşterea parţială, fragmentară a procesului comiterii infrac­ţiunii[4].

Datorită perceperii unilaterale, parţiale a procesului săvârşirii infracţiunii, victima uneori prezintă amplificat ceea ce a înregistrat, completează secvenţele scăpate din desfăşurarea evenimentului cu ta­blouri din propria imaginaţie.

Această situaţie a victimelor nu trebuie să conducă, însă, la concluzia că întotdeauna declaraţiile lor ar oglindi deformat realitatea. Victima, dacă a perceput nemijlocit fapta, aproape totdeauna este în măsură să descrie modul şi circumstanţele concrete în care a fost comisă, trăsăturile exterioare ale autorului, precum şi instrumentele utilizate de acesta.

Dacă n-a fost de faţă la desfăşurarea procesului săvârşirii infracţiunii, ea poate să arate care ar fi persoanele interesate în comiterea faptei respective, să furnizeze date în legătură cu raportu­rile anterioare dintre ea şi aceste persoane, să specifice trăsăturile generale şi individuale ale obiectelor furate ori distruse, precum şi desti­naţia lor.

Organul judiciar, când pregăteşte ascultarea părţii vătămate, deja cunoaşte natura infracţiunii, data, locul, modul şi condiţiile în care a fost săvârşită, din sesizările victimei înseşi sau din alte surse de infor­mare. Drept consecinţă, cunoaşte şi dacă victima a perceput sau nu


[1] I. Mircea, Despre tactica audierii victimei, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, Series Iurisprudentia, Cluj, 1974, pag. 165.

[2] Tr. Pop, op. cit, pag. 276.

[3] Gr. Theodoru, Curs de drept procesual penal, Partea generală, Iaşi, 1959, pag. 463; N. Volonciu, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, pag. 171.

[4] T. Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, pag. 95-96.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Tactica confruntarii lucrare.doc