Criminologie

Dimensiunea criminologică a operei lui Freud

  • 25 EURO
  • Lucrare de licenta, format word pag 60

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 Introducere...............................................................................................................3

 Capitolul I

Consideraţii introductive cu privire la orientarea psihiatrică – psihologică în criminologie

 1.1.         Orientarea psihiatrică în criminologie...................................................................................5

1.2.         Precursorii lui Sigmund Freud în criminologie...................................................................8

 Capitolul II

Teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud

 2.1.         Teoria freudiană. Prima etapă…………………………………………………………….16

2.2. Cea de-a doua etapă în dezvoltarea teoriei freudiene........................................................20

2.3. Contribuţia lui Freud la dezvoltarea gândirii criminologice……………………………25

 Capitolul III

Teorii post - freudiene

 3. 1. Consideraţii generale privind succesorii lui Freud şi teoriile acestora...........................33

3.2.  Teoria criminalului nevrotic...............................................................................................40

3.3.  Teoria personalităţii antisociale.........................................................................................41

  Capitolul IV

Explicaţii şi aplicaţii asupra complexului lui Oedip şi a complexului vinovăţiei

 4.1. Complexul lui Oedip.............................................................................................................43

4.2. Complexul de vinovăţie........................................................................................................47

4.3. Studiu de caz – complexul de vinovăţie..............................................................................50

 Concluzii.................................................................................................................55

Bibliografie.............................................................................................................58

 


Extras

Conținut aleatoriu

În concluzie, prin analiza comportamentului se vehiculează, din unghiuri preponderent subiective, o diversitate de modele care împing în prim-planul genezei delincventei particularităţile de ordin psihic şi deficienţele sau reacţiile de personalitate ale infractorului.

Metodele psihologice ocupă un loc important în cadrul meto­delor criminologice, deoarece se are în vedere că, actul criminal este comis de un om care este determinat de o seamă de motive ori interese de ordin psiho­logic (dorinţă de răzbunare, dorinţă de îmbogăţire). Mai mult, făptuitorii, prin faptele ce le săvârşesc, urmăresc anumite scopuri, tot atâtea puncte psihice de sosire, care orientează şi mobilizează energii psihice pentru săvârşirea faptei.

Pentru investigarea psihologică se foloseşte, în primul rând, observaţia psihologică, folosindu-se chestionarul şi interviul[1]. Sunt aceleaşi metode, pe care le-am amintit la aspectele sociale, cu deosebirea că, de data aceasta, ele vizează aspectele psihologice ale procesului de criminogeneză, adică factorii psihici care intră în jocul comiterii unei infracţiuni. Interviul se ia de la mai multe persoane, care cunosc pe infractor şi fapta comisă şi care pot face ob­servaţii utile. Observaţiile se referă Ia anumite aspecte psihice (memorie, inte­ligenţă, interese, trăsături de caracter), existenţa acestor funcţii psihice şi gradul de dezvoltare. Se folosesc şi chestionarele psihologice, care cuprind întrebări privind aspecte psihologice ale criminalului, la care mai multe persoane dau răspunsuri. Aceste răspunsuri se centralizează, se interpretează şi se reţin con­cluziile ce rezultă.

Pentru cunoaşterea trăsăturilor psihologice, trăsături de caracter, tempe­rament, dar în special a trăsăturilor de cunoaştere (inteligenţă, percepţie, memo­rie, aptitudini etc), se folosesc metode experimentale, anume testele psiho­logice. Avantajul testelor constă în[2]:

Ø    aplicarea lor în condiţii de laborator (experimental);

Ø    aplicarea lor unui număr mare de subiecţi;

Ø    aplicarea lor în condiţii care asigură obiectivitatea;

Ø    posibilitatea de evaluare a gradului de dezvoltare al acestor trăsături (persoane inteligente, foarte inteligente, medi­ocre, înapoiate mintal etc).

În materie de cunoaştere psihologică se folosesc şi alte metode, cum sunt[3]:

Ø    metoda asociaţiei libere, care ajută la depistarea unor stări psihice tensionate (complexe psihice, complexul de inferioritate etc;



[1] Alexandru Roşca, Psihologia generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 64.

[2] Ion Oancea, Probleme de criminologie, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 27.

[3] Ion Oancea, op. cit., p. 27.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Lucrarea Luiza.doc