Drept administrativ

Functia publica si functionarul public

  • 15 EURO
  • Lucrare de liocenta, format word, 67 pagini

Cuprins

Conținutul lucrării

Cuprins

 

Introducere……………………………………………………………….………...3

Capitolul I

Consideraţii preliminare. Noţiunea şi conceptul de “funcţie publică”

I.1. Doctrine şi demersuri privind funcţia publică……………………....………….5

I.2. Conceptul de funcţie publică.............................................................................10

 

Capitolul II

Istoric al reglementărilor cu privire la funcţia publică

II.1. Reglementarea funcţiei publice în ţările membre ale Uniunii Europene.........23

II.2. Reglementarea funcţiei publice în România până la Constituţia din 1923......29

II.3. Funcţia publică între anii 1923-1949...............................................................29

II.4. Reglementarea funcţiei publice între anii 1949-1989 .....................................30

II.5. Reglementarea funcţiei publice după anul 1989..............................................31

 

Capitolul III

Tezele din doctrina interbelică cu privire la natura juridică a funcţiei publice şi funcţionarului public

III.1. Teoria “situaţiei contractuale” a funcţiei publice...........................................32

III.2. Teoria “statutului legal”..................................................................................34

 

Capitolul IV

Natura juridică a funcţiei publice în doctrina anilor 1949-1989

IV. 1. Teze întemeiate pe ideea “raportului de muncă”...........................................35

IV.2. Concepţii întemeiate pe ideea dublului raport juridic al funcţiei publice......39

 

Capitolul V

Definiţia şi trăsăturile şi principiile funcţiei publice şi funcţionarului public potrivit Legii 188/1999 privind statutul funcţionarului public.............................................41

 

Capitolul VI

Funcţia publică şi funcţionarul public în lumina Statutului actual al funcţionarilor publici (Legea 188/1999). Aprecieri şi comentarii în literatura de specialitate

VI.1.Preliminarii......................................................................................................53

VI.2. Obiectul de reglementare şi scopul legii........................................................55

VI.3. Clasificarea funcţiilor publice şi categoriile de funcţionari publici...............57

VI.4. Natura juridică a raportului de serviciu existent între funcţionarul public şi autoritatea ori instituţia publică la care, subsecvent numirii sale, îşi desfăşoară activitatea.................................................................................................................60

 

Concluzii.................................................................................................................63

Bibliografie.............................................................................................................66

 


Extras

Conținut aleatoriu

considerente, apreciem că nu putem include între atribuţiile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică pe cele cuprinse la art.2 alin. (3) lit. b), lit. c) şi lit. h) pentru că, analizându-le, constatăm că cele mai multe sunt operaţiuni tehnico-materiale (exemplu cele de la lit. h)), acte administrative pregătitoare (exemplu cele de la lit. b)), care nu produc prin ele însele efecte juridice, iar altele sunt atribuţii curente ale funcţionarilor publici de execuţie (exemplu cele de la lit. c)), care nu au legătură cu exercitarea prerogativelor de putere publică.

Exercitarea funcţiilor publice[1] are la bază, potrivit Statutului (art. 3 alin.(1)), următoarele principii :

a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate ;

b) transparenţă ;

c) eficienţă şi eficacitate ;

d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale ;

e) orientare către cetăţean ;

f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice ;

g) subordonare ierarhică.

Principiul legalităţii evocă, într-o accepţiune lato sensu, că statul prin autorităţile şi instituţiile publice[2] trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu legea.

Un autor[3] aprecia că legalitatea „presupune în primul rând, găsirea şi aplicarea celor mai adecvate strategii pentru a trece de la nivelul conceptual la cel funcţional al statului de drept, deci o reorganizare atât în sfera puterii cât şi în cea a dreptului”. Împărtăşim un asemenea punct de vedere şi apreciem că, mai ales sub impulsul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, s-au făcut paşi importanţi în această direcţie.

Art. 3 alin. (1) lit. a) din Statut trebuie coroborat şi cu art. 3 lit. a) din Codul de conduită al funcţionarilor publici care stabileşte, ca prim principiu ce guvernează conduita funcţionarilor publici „supremaţia Constituţiei şi a legii”, principiu potrivit căruia „funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării”[4].



[1] Alexandru Negoiţă, Drept Administrativ, Ed.  Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 168.

[2] Verginia Vedinaş, Statutul funcţionarului public, Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 20.

[3] A. N. Rozalia, Relaţia legalitate-oportunitate în statul de drept, în „Curier judiciar”, nr. 9/2003, p. 107.

[4] Vedinaş, Verginia, Statutul Functionarilor Publici,  Editura Universul, Bucureşti Juridic, 2009, p. 116.

.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Bibliografie silviu Legea 188 din 1999.doc
  • Cuprins Silviu Legea 188 din 1999.doc
  • Lucrare Silviu.doc