Ştiinţe politice şi jurnalism

Pluripartidismul. Aspecte politice și instituționale

  • 15 EURO
  • Lucrare origiala, format word, 60 pag.

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 

Introducere

CAPITOLUL I

SOCIETATEA PLURALISTĂ – FUNDAMENT AL PLURIPARTIDISMULUI

1.   Teorii ale societăților pluraliste

2.   Pluralismul sociopolitic

 

CAPITOLUL II

PARTIDELE POLITICE ȘI SISTEMELE DE PARTIDE

1.   Apariția partidelor și a sistemelor de partide

2.   Tipuri de sisteme de partide

3.   Partidul unic și multipartidismul

 

CAPITOLUL III

MANIFESTAREA PLURALISMULUI POLITIC ÎN DIFERITE SISTEM DEMOCRATICE

1.   Numărul de partide în unele state cu democrații consacrate

2.   Puterea relativa a partidelor

3.   Ideologiile și sistemele de partide

 

Concluzii

Bibliografie

 

 

 

 


Extras

Conținut aleatoriu

desemnată de acest termen, aşa cum se poate vedea din prestigioasa istorie a partidelor politice scrisă de A. D. Xenopol la începutul secolului nostru[1].

Este deci în egală măsură cert că, deşi se structurează în forma pe care o cunoaștem astăzi abia spre sfârşitul veacului al XVIII-lea - începutul veacului al XIX-lea, partidele rezultă totuşi dintr-o lungă evoluție istorică, manifestările acestora găsindu-se din Antichitate şi până în Evul Mediu. În aceste condiţii, este poate mai potrivit să vorbim, pentru a putea exprima distincţiile de sens care le separă, de perioada protopartidelor politice, până la graniţa dintre secolele XVIII-XIX, şi de perioada partidelor politice moderne. Pentru a înţelege ceea ce le separă, a trece în revistă evenimentele istorice mai semnificative în materie, pentru a le sublinia caracteristicile, este o procedură obligatorie.

Idealul democratic, de care este neîndoielnic legată geneza partidelor, a fost, precum se ştie, opera vechilor greci. Cu toate acestea, după unii autori, republica ateniană nu a cunoscut fenomene de tip partizan, întrucât mecanismul imaginat de greci  pentru transferul puterii politice - tragerea la sorti pentru desemnarea magistraţilor civili - a împiedicat orice luptă pentru obţinerea puterii. Alţi autori, printre care şi români[2] sunt însă de părere că şi Atena antică a cunoscut conflictul de acest gen, depistând o luptă politică între ˮpartidul aristocraticˮ şi ˮpartidul democraticˮ; afirmaţia ar putea fi adevărată pentru epoca de după Pericle, nu însă şi pentru cea în care Atena brevetează şi experimentează, pentru prima oară în istorie, regimul democratic.

Căci sistemul politic democratic al Greciei antice, în speţă al Atenei, cu caracteristicile lui unice, irepetabile istoric, s-a dovedit nu numai viabil pentru o lungă perioadă, ci şi îndeajuns de articulat pentru a se constitui într-un răspuns coerent la chestiunea titularului puterii. După reformele lui Clistenes, Atena cunoaşte pentru prima oară în istorie un sistem bicameral, alcătuit din Bule (Sfat) şi Ecclesia (Adunarea poporului); prima cameră era formată din câte 50 de reprezentanţi ai fiecăruia din cele 10 triburi, numiţi prin tragere la sorţi, a doua cuprinzându-i pe toţi cetăţenii apţi şi capabili de a purta armele


[1] A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, Bucureşti, Albert Baer, 1910, p. 19.

[2] Ileana Petraş-Voicu, Introducere în sociologia politică, vol. 1, Cluj-Napoca, Casa de editură Transilvania Press, 1994, p. 138.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Pluripartidismul 2. Aspecte politice și instituționale.doc