Drept internaţional

Curtea penala internationala

  • 15 EURO
  • Lucrare de licenta, Formant word, Neplagiata, 65 pagini.

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 

Capitolul I

Noţiuni Introductive

1. Aspecte generale cu privire la formarea dreptului penal internaţional

2. Contribuţia Romaniei la ştiinţa dreptului penal internaţional public

3.    Tribunalele penale internaţionale ad-hoc

3.1. Tribunalele militare internaţionale de la Nurenberg şi Tokio

3.2. Competenţele şi procedura tribunalul internaţional pentru fosta Iugoslavie

 

Capitolul II

Curtea Penală Internaţională

1.    Înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale

2.    Delimitări de alte instituţii internaţionale

 

Capitolul III

Competenţa şi organizarea Curţii Penale Internaţionale

1.  Competenţa “Ratione materie”

2. Competenţa “ratione temporis”

3.  Competenţa “ratione personae”

4. Structura Curţii Penale Internaţionale

1. Preşedinţia

2. Secţia De Apeluri. Secţia De Judecată şi Secţia Pentru Faza Dinaintea Judecăţii

3. Departamentul procurorului

4. Registratura

5. Organizarea Curţii Penale Internaţionale

6. Procedura în faţa curţii

a) Declanşarea anchetei

b) Procedurile în faţa Curţii

c). Căile de atac împotriva hotărârilor Curţii

 

Capitolul IV

Dreptul pe care îl aplică Curtea Penală Internaţională

1. Principiile de drept internaţional aplicabile

a. Non bis in idem

b. Nullum Crimen Sine Lege; Nula Poena Sine Lege

c. Principiul imprescriptibilităţii

d. Principiul imunităţii de jurisdicţie

e. Principiul legitimei apărări

f. Principiul complementarităţii

2. Tratatele aplicabile

3. Principiile şi regulile de drept internaţional privind conflictul armat

Concluzii

Bibliografie

 


Extras

Conținut aleatoriu

În condiţiile epocii actuale, caracterizată prin afirmarea năzuinţei spre o pace durabilă, eliminarea forţei şi edificarea unui nou sistem de relaţii întemeiat pe principii de morală şi justiţie se impune îmbunătăţirea normelor dreptului internaţional. De asemenea recrudescenţa actelor de terorism şi comiterea în lanţ a unor crime internaţionale, care se practică ostentativ în faţa unei lumi ce nu dispune decât de instrumente imperfecte explica necesitatea găsirii unor noi instrumente capabile să contribuie la o nouă ordine internaţională. Până în prezent justiţia internaţională a făcut puţine progrese, dar sub aspectul normelor şi documentelor internaţionale s-au făcut progrese considerabile[1]. În contextul dreptului internaţional un rol de prim rang revine dreptului internaţional penal, a cărei apariţie se produce la începutul secolului al XIX lea, de când încep să existe şi reguli de drept penal cu privire la beligeranţi. Documente de pionerat în aceasta materie avem: Convenţia de la Geneva din 1843 cu privire la Crucea Roşie Internaţională precum şi convenţiile de la Haga 1897 şi 1907, care au marcat o noua etapă în dezvoltarea dreptului internaţional în domeniul penal, pentru că, chiar dacă nu conţineau la acea vreme, sancţiunile propriu-zise, consacrarea interdicţiilor prin această codificare a legilor şi obiceiurilor războiului, a constituit un element de referinţă. Ulterior răspunderea pentru infracţiunile, comise în timpul primului război mondial, a fost susţinută în doctrina şi consfinţită apoi, în tratatul de la Versailles - 1919 care a stabilit înfiinţarea unui tribunal internaţional - având competenţa de a-l judeca pe fostul împărat al Germaniei, Wilhelm al II lea. Tratatul de la Versailles prezintă o deosebită importanţă, pentru dezvoltarea dreptului internaţional penal şi este pentru prima oara, când apare în dreptul internaţional noţiunea de crimă de război.

Între cele două războaie s-au produs însemnate mutaţii: încheierea unor suite de convenţii, pentru reprimarea unor infracţiuni, prin care se încalcă dreptul internaţional - traficul de femei şi copii, reprimarea terorismului, s.a.m.d.; rolul important pentru instaurarea legalităţii internaţionale este jucat de Asociaţia Internaţională de drept penal - care atribuia dreptului penal misiunea de a apăra pacea internaţională.

De asemenea, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial au fost create o serie de acte cum ar fi[2]: crearea în 1942, a Comisiei Internaţionale pentru cercetarea crimelor de război ; semnarea la Londra în 1942 a “Declaraţiei de la Saint James Palace, în care se proclama, ca scop principal aplicarea pedepselor faţă de criminalii de criminalii de război, pe calea justiţiei organizate[3]; Actul comun de la Moscova, din 1943, prin care s-a stabilit că autorii crimelor vor fi judecaţi de către popoarele pe care le-au maltratat; Declaraţia de la Londra din 1945, pentru judecarea principalilor criminali de război; Statutul tribunalului militar internaţional de la Nurnberg; înfiinţarea unui tribunal militar la Tokio; rezoluţia, prin care Adunarea Generală a


[1]  Dumitru Diaconu , C.P.I. -Istorie şi realitate, Editura  ALL Beck, Bucureşti, 1999, p. 85

[2] Alexandru Bolintineanu, Bogdan Aurescu,  Drept internaţional contemporan, Editura AII Beck, Bucureşti,  2000, p. 106

[3]  Ion Diaconu , Curs de drept internaţional public, Editura Şansa, Bucureşti 1993, p. 97.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Curtea penal internationala Adrian.doc