Dreptul Uniunii Europene

Consiliul european

  • 17 EURO
  • Lucrare de licenta. Neplagiata. Format word, 80 pagini.

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

 

CAPITOLUL I

Consideraţii introductive cu privire la comunitatea europeană

Secţiunea I

Comunităţile europene

1. Ideea organizării europene în istorie

2. Premisele creării Comunităţilor Europene

3. Apariţia Comunităţilor Europene

4. De la Comunitate la Uniunea Europeană

5. Planul Schuman şi naşterea Comunităţii  Europene a Cărbunelui şi Oţelului

6. Eşecul Comunităţii Europene de apărare (CEA)

7. Tratatele de la Roma. Crearea Pieţei comune şi a Euratom.

Secţiunea II

Scurtă prezentare a principalelor instituţii ale comunităţii europene

1. Consiliul european

2. Consiliul Uniunii europene

3. Comisia europeană

4. Parlamentul european

5. Curtea Europeană de Justiţie

 

CAPITOLUL II

Consiliul European, definiţie şi natura juridică

Secţiunea I

Definirea organizaţiei

1.  Noţiuni introductive privind Consiliul european

2.  Delimitări conceptuale ale Consiliului European de alte organizaţii ale Uniunii Europene.

Secţiunea II

Natura juridică a Consiliului European

 

CAPITOLUL III

Instituţionalizarea şi oficializarea Consiliului European

Secţiunea I

Etapele apariţiei Consiliului European

Secţiunea II

Oficializarea Consiliului European prin actul unic european

Secţiunea III

Instituţionalizarea Consiliului European Prin Tratatul de la Maastricht

 

CAPITOLUL IV

Componenţa, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului European

Secţiunea I

Alcătuirea şi organizarea Consiliului european. Preşedintele Consiliului European

Secţiunea II

Funcţionarea şi atribuţiile Consiliului European

 

CAPITOLUL IV

Rolul şi activitatea Consiliului European în construcţia comunitară

Secţiunea I

Tratatul de la Nisa modificând Tratatul asupra Uniunii Europene şi Tratatele stabilind Comunităţile Europene

Secţiune II

Procesul de extindere a Uniunii Europene  spre Centrul şi Estul Europei

 

Concluzii

Bibliografie

 


Extras

Conținut aleatoriu

Secţiunea II

Scurtă prezentare a principalelor instituţii ale comunităţii europene

 1. Consiliul european

 Consiliul European reprezintă forma de instituţionalizare a întâlnirilor periodice ale şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre, întâlniri care au început să se desfăşoare începând din 1961, instituţionalizarea producându-se cu ocazia Întâlnirii la nivel înalt de la Paris, din 1974.

Consiliul European este un organism de cooperare politică a statelor membre ale Uniunii Europene la cel mai înalt nivel în cadrul căruia se stabilesc direcţiile de dezvoltare a Uniunii şi se definesc orientările politice generale.

Deşi deciziile luate în cadrul Consiliului European sunt foarte importante din punct de vedere  politic, ele nu au valoare juridică întrucât Consiliul European nu este titular de putere publică în cadrul U. E.

Astfel, Consiliul European [1] nu este nici instituţie comunitară [2] (acest statut avându-l doar Comisia, Consiliul U. E., Parlamentul, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi) şi nici organ comunitar cu activitate permanentă sau deliberativă (cum sunt COREPER, Comitetul regiunilor etc.) [3].

În doctrină s-a apreciat că natura lui juridică este aceea a unui organ interguvernamental de cooperare[4] sau a unui organ paracomunitar[5].

Această ultimă caracterizare pare să fie mai aproape de poziţia pe care o are Consiliul European în cadrul Uniunii Europene pentru că, deşi nu deţine atribuţii de putere la  nivelul Uniunii, el este cel care stabileşte direcţiile generale ale politicii acesteia, deciziile luate la nivelul său fiind transpuse în acte comunitare de către instituţiile U. E. (în principal de către Consiliul U. E. şi Comisie).

Modalitatea de funcţionare a Consiliului European este aceea a reuniunilor ce se desfăşoară de două ori pe an sau de câte ori este necesar, la nivelul şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, asistaţi de miniştri de externe şi cu  participarea Preşedintelui Comisiei Europene.

Preşedinţia Consiliului European este asigurată de şeful de stat sau de guvern din ţara care deţine şi preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, prin aceasta urmărindu-se corelarea politicilor şi acţiunilor Consiliului U. E. cu cele ale Consiliului European.

Reuniunile se desfăşoară în statul care deţine preşedinţia Consiliului U. E.[6] Deciziile sunt luate de obicei prin consens. Concluziile Preşedinţiei sunt publicate la sfârşitul fiecărei reuniuni a Consiliului European. 

[1] Nu trebuie confundat Consiliul European, organism compus din şefii de stat şi de guvern ai statelor membre, cu Consiliul Uniunii Europene, instituţie comunitară compusă din miniştrii competenţi.

[2] Pentru o altă opinie, a se vedea R. Munteanu, op. cit., p. 113.

[3] Beatrice Tanleghe, Le Conseil européen, PuF, Paris, 1993, p. 15; N. Deaconul, op. cit. p. 43.

[4] V. Marcu, op. cit., p. 58.

[5] Corina Leicu, Drept Comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 145, D. C. Dragoş, op. cit. p. 95.

[6] Prin Tratatul de la Nisa se prevede că atunci când Uniunea va avea 28 de membri, acestea să se ţină de principiu la Bruxelles.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Consiliul european lucrare.doc