Drept constituţional

Avocatul poporului

  • 10 EURO
  • Lucrare de licenta. Format word. 62 pagini.

Cuprins

Conținutul lucrării

PLANUL LUCRĂRII

 CAPITOLUL I

Apariţia şi evoluţia instituţiei ombudsmanului

 CAPITOLUL II

Garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în sistemul constituţional român

 

CAPITOLUL III

Avocatul Poporului

3.1. Natura juridică a instituţiei

3.2. Organizare; actele Avocatului Poporului

3.3. Atribuţiile avocatului poporului

3.4. Rolul avocatului poporului

3.5. Raporturile avocatului poporului cu cetăţenii

 CAPITOLUL IV

Raporturile Avocatului Poporului cu alte autorităţi publice din societatea civilă

4.1. Raporturile Avocatului Poporului cu Parlamentul

4.2.Raporturile Avocatului poporului cu Curtea Constituţională

4.3. Raporturile Avocatului Poporului cu alte autorităţi publice

4.4. Raporturile Avocatului Poporului cu societatea civilă

Concluzii

Bibliografie

 


Extras

Conținut aleatoriu

Crearea instituţiei Avocatul Poporului este cu atât mai importantă în ţările în care statul de drept reprezintă încă un deziderat, unde procesul democratic se află în plină şi dificilă desfăşurare.

Ombudsman-ul este o instituţie cu caracteristici speciale deoarece, spre deosebire de celelalte trei autorităţi publice clasice - legislativă, executivă şi judecătorească - deciziile ombudsman-ilor nu au forţă obligatorie. Puterile sale reale se bazează pe autoritatea morală, întemeiată pe prestigiul celor care o exercită.

Faţă de insuficienţa sistemului de garanţii jurisdicţionale în materie de acţiune administrativă, s-a creat această autoritate publică, iniţial legată de puterea legislativă, fără atribuţii directe de acţiune politică, dar cu sarcina de a garanta legalitatea activităţii administraţiei publice, cu scopul ca cetăţenii să aibă o cale instituţională pentru apărarea intereselor lor[1].

Autoritatea sa morală se bazează pe absenţa legăturilor partizate cu orice partid politic sau sindicat. De aceea, de regulă, sunt aleşi în acest post magistraţi, profesori universitari, jurişti eminenţi sau persoane de mare prestigiu social, neimplicaţi politic.

În încercarea de a defini instituţia Ombudsman-ului va fi cuprinsă, de cele mai multe ori, expresia „autoritate independentă”[2]. Independenţa instituţiei Ombudsman- ului ţine de esenţa sa, fiind ridicată la rangul de principiu. Un Ombudsman care nu se bucură de independenţă nu poate fi numit Ombudsman.

Rolul acestei instituţii este tocmai acela de a se situa pe o poziţie echidistantă şi imparţială între administraţi şi administraţie, de a media conflictele dintre aceştia, iar un mediator nu poate fi decât independent.



[1] Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ioan Popescu Slăniceanu, Ombudsmanul - instituţie fundamentală a statului de drept, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

[2] Virgiliu Pop, op. cit., pag. 56.

 


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • AVOCATUL POPORULUI LUCRARE.doc