Drept procesual penal

Arestarea preventiva (dupa NCPP)

  • 18 EURO
  • Lucrare de licenta, format Word, originala, 64 pag.

Cuprins

Conținutul lucrării

CUPRINS

CAPITOLUL  I

Deniniţia şi scopul procesului penal. Rolul măsurilor preventive în procesul penal…………………………………………………………………….……………..2

 

CAPITOLUL  II

Luarea măsurilor preventive privative de libertare………………….……….6

 

1.  Condiţii în care se pot fi luate măsurile preventive……………………………6

2.  Organele judiciare care pot lua măsuri preventive şi 

actele prin care pot fi luate aceste măsuri………………………………………..12

3.  Înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurilor preventive……...……14

4.  Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra luării,  

revocării sau încetării de drept a măsurilor preventive…………………………..19

 

CAPITOLUL III

Reglementarea măsurii de arestarea preventivă..............................................32

 

1.  Noţiune si justificare…………………………………………………………..32

2.  Condiţiile necesare dispunerii arestării preventive……………………………32

3.  Executarea măsurii arestării preventive. Procedura luării măsurii…………....35

4.  Durata arestării preventive………………………..…………………………..43

5.  Calea de atac impotriva incheierii privind 

luarea măsurii arestării preventive a inculpatului……………………………….50

6.  Inlocuirea măsurii arestării preventive…………………………..……………52

7.  Revocarea măsurii arestării preventive…………………...…………………..53

8.  Incetarea de drept a arestării preventive…………………..…………………..54

9.  Dispoziţii speciale pentru minori……………………………...………………56

9.1.    Drepturile proprii şi regimul special pentru minori………………...………56

9.2.    Arestarea preventivă a minorului…………………..…………………….…57

 

Concluzii...............................................................................................................59

Bibliografie...........................................................................................................64


Extras

Conținut aleatoriu

actuala reglementare care nu prevede o asemenea obligaţie. De asemenea trebuie remarcat faptul că începerea urmăririi penale creează premisele administrării probelor în cursul procesului penal, imediat după plângerea părţii vătămate, cu respectarea drepturilor părţilor implicate, aceasta spre deosebire de actuala reglementare care face trimitere la un stadiu al atelelor premergătoare începerii urmării penale care se plasează între momentul sesizării organului judiciar şi începerea urmăriri penale. În actuala reglementare faza actelor premergătoare nu este reglementată, fapt pentru care în practică pot apărea discuţii cu privire la respectarea drepturilor procesuale ale părţilor în condiţiile efectuării unor astfel de acte de cercetare, mai ales că aceste investigaţii preliminare pot furniza date şi indicii care pot fi folosite în procesul penal ca probe. Se pune în acest fel problema legalităţii obţinerii unor probe şi a respectării dreptului la un proces echitabil. Spre exemplu în condiţiile actuale interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice se poate realiza înainte de începerea urmăririi penale[1], în condiţiile Codul de procedură penală interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice se va realiza numai în cursul procesului penal. 

Suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală[2]. Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel. Suspectul din noua reglementare corespunde calităţii de învinuit din actuala reglementare, învinuitul fiind persoana cu privire la care a fost începută urmărirea penală „in personam”, însă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Cu privire la semnificaţia conceptului de „bănuială rezonabilă” legiuitorul nu i-a acordat o definiţie în Codul de procedură penală, în această situaţie va rămâne în sarcina organelor judiciare stabilirea limitelor acestui concept, sarcină care este uşurată de jurisprudenţa CEDO care a definit acest concept ca presupunând „existenţa unor fapte sau  informaţii care ar convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvârşi infracţiunea”[3].

Concluzionând se poate susţine că noua reglementare a exclus astfel instituţia începerii urmăririi penale „in personam”. 



[1] ICCJ - Decizia penală nr. 10 din data de 07 ianuarie 2008, Curtea Constituţională Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009.

[2] Art. 77 şi 78 din Legea nr. 135 din  1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală.

[3] CEDO, cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Marii Britanii, hotărâre din 30 august 1990, Seria A, nr. 182, în Radu Chiriţă, Lucian Criste, Mirel Toader, Alina Ivan, Anca Stoian, Arestarea şi detenţia în jurisprudenţa CEDO, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012,pp. 16-17, 32.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Arestarea preventiva Lucrare 3.docx