Dreptul Uniunii Europene

Romania si Uniunea Europeana

  • 8 EURO
  • Lucrare de licenta/diploma "Romania si Uniunea Europeana", 65 pag., format WORD

Cuprins

Conținutul lucrării

Cuprins

 

 

Capitolul I

Scurt istoric al Uniunii Europene. Relaţiile dintre uniunea Europeană şi România

1. Principalele etape în realizarea Uniunii europene

2. Scurt istoric al relaţiilor României cu Uniunea Europeană

3. România şi extinderea Uniunii Europene spre Europa Centrală

 

Capitolul II

Integrarea României în Uniunea Europeană

1. Obiectivele principale ale integrării

2. Aderarea României la Uniunea Europeană

2.1. Procedura de aderare

2.2. Declanşarea procedurilor de negociere

2.3. Evoluţia negocierilor de aderare a României

3. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană

3.1. Încheierea negocierilor şi semnarea tratatului de aderare

3.2. Textul tratatului

3.3. Efectele semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană

4. Avantajele şi dezavantajele României la Uniunea Europeană

 

Capitolul III

România, stat membru al Uniunii Europene

1. Efectele integrării. Obligaţiile României derivate din statutul de membru

2. Participarea României la instituţiile europene

3. Economia românească şi impactul euro asupra acesteia

Studiu de caz:

Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene

Concluzii

Bibliografie


Extras

Conținut aleatoriu

Capitolul I

Scurt istoric al Uniunii Europene. Relaţiile dintre uniunea Europeană şi România

 

1. Principalele etape în realizarea Uniunii europene

 

 

Ideea organizării europene a apărut încă din Antichitate, un prim exemplu de organizare politică regăsindu-se la Roma[1], care, de la o comunitate restrânsă la dimensiunea unui stat, a realizat într-o primă etapă unitatea peninsulei stabilind încetul cu încetul autoritatea sa în jurul întregii Mediterane şi mai apoi până la “marginile lumii” de la Atlantic la Marea Neagră şi Marea Caspică. De la politica cetăţii la politica dominaţiei mondiale – ab urbe ad orbem – s-a ajuns la mundus romanus creat ca acţiune militară.

Mundus romanus a adus securitate externă şi internă locuitorilor imperiului favorizată de o reţea densă de drumuri propice atât comerţului cât şi deplasărilor rapide ale unităţilor militare. Moneda romană a ajuns la o relativă stabilitate. Instalată pax romana a însemnat organizarea imperiului cu toate implicaţiile sale inclusiv pe planul dreptului. Astfel prin edictul din 212 al împăratului Caracalla toţi oamenii liberi din imperiu au devenit cetăţeni Români, o astfel de cetăţenie nemaifiind întâlnită până la crearea Uniunii Europene.

Pe ruinele Romei s-a închegat o nouă unitate, de data aceasta nu economică ci spirituală – unitatea lumii creştine, ruptă şi ea prin marea schisma din 1054 accentuând şi rivalităţile politice. Prima încercare de construire politică a Europei sub semnul crucii a aparţinut lui Carol cel Mare. A fost o încercare de reconstruire a imperiului cezarilor, reuşită numai parţial, lipsindu-i o parte din continent, în principal partea răsăriteană, Imperiul Bizantin rupt de Occident.

Revoluţia franceză de la 1789 cu noile principii pe care le-a proclamat: drepturile omului şi ale cetăţeanului, dar şi drepturile popoarelor, Directoratul şi mai apoi Imperiul au făcut ca pentru câteva decenii o mare parte a Europei să fie organizată pe model francez. Construcţia napoleoniană făcută prin forţa armelor s-a prăbuşit odată cu dispariţia Împăratului. Înfrangerea imperiului francez din 1815 a schimbat faţa continentului: a început afirmarea Europei naţiunilor[2].

Confruntată cu numeroase dificultăţi, ca urmare a primului conflict mondial,  Europa avea însă o problemă prealabilă de rezolvat, cea a existenţei ei, problema apărută în urma declinului său politic[3]. Pentru prima dată Statele Unite ale Americii s-au implicat în mod decisiv în soluţionarea problemelor existente pe plan european.



[1] Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituţional comunitar, Actami, Bucureşti, 2000, p. 9.

[2] Philippe Moreau Defarges – “Institutii europene”, Armand Colin Paris, 1995, p. 5.

[3] Louis Cartou, Uniunea Europeana – Tratatele de la Paris, Roma, Maastricht, Dalloz – Paris, 1996, p. 45.


Imagini

Capturi de ecran


Fișiere

Conținutul arhivei

  • Lucrare Romania si Ue2.doc